Număr: 1
Locatie: GURA BACIULUI, com. Baciu, jud. Cluj
Toponim: -
Cod de sit: 55847.01
Incadrare cultural-cronologica: Starčevo-Criș, Neolitic Timpuriu
Descrierea contextului arheologic Începând cu anul 1962, au fost descoperite 10 morminte (M1-M10) dispuse în perimetrul cercetat fără a respecta o anumită regulă, lângă locuințe sau în interiorul lor, în gropi sau în umplutura acestora. M1 a fost descoperit întâmplător în 1962, în vecinătatea unui bordei săpat încă din 1960 de N. Vlassa și A. Palkó. Scheletul, a fost așezat pe un pat de cioburi și oase format din 83 piese fragmentare și 2 două întegi, la care se mai adaugă cochilii de moluște. Acesta a fost catalogat ca aparținând etapei Starčevoă-Criș III B-IV A. M1b este numit astfel fără a fi propriu-zis un mormânt. Conține resturile osteologice (3 oase) ale unui copil în vârstă de cca. 11-13 ani. M2 (B1/1962) conținea o femeie matură, chircită pe dreapta, orientată NS, la adâncimea de 3,2 m. Groapa mormântului taie o parte din aglomerarea de cioburi și chirpici a unui bordei de fază I. În dreptul mâinii drepte se afla un os mare de animal, doi bolovani de calcar erau lângă coapsă și al treilea lângă craniu. Poate aparține nivelelor GB III sau GB IV, anterior însă fazei SC IVB. M3 (secțiunea B1/1970) constă din scheletul unui copil, chircit, orientat NV-SE, cu doi bolovani plați lângă craniu, trei maxilare de Equus Asinus în stânga, fiind depus în perimetrul gropii G19, în statul negru al nivelului I, la 2,70 m adâncime. Groapa este situată sub platforma P4V și conține materiale de fază SC IIB. M4 (secțiunea B1/1970) este mormântul unui adult de sex feminin, ușor chircit pe stânga, capul spre dreapta. Adâncimea și condițiile sunt similare cu M3. În imediata apropiere a craniului se aflau o râșniță și un pisălog. Datele stratigrafice nu permit o datare și o analiză precisă. M5 (B2/1971) este mormântul unui copil, în poziție chircită, orientat EV și la care s-a constatat lipsa craniului. Este considerat anterior fazei SC IV. M6 (blocul E2, în jumătatea N-V a caroului A8/1990) conținea un individ aflat în poziție chircită, pe partea stângă, cu fața orientată spre NE, picioarele la E iar capul orientat spre V. Mâinile, aduse la față, au fost acoperite cu fragmente dintr-un mare vas care suprapunea și o parte din craniu. Picioarele erau în perimetrul unei locuințe (P7) cu ceramică pictătă cu alb. În zona genunchiului, în marginea gropii au fost așezate două pietre rulate. În zona acestei gropi a fost găsit, după încheierea săpăturilor, la prăbușirea malului, un cap de tip Gura Baciului despre care se crede că ar putea marca nivelul de săpare al gropii. Peste mâini și oasele umerilor se găseau fagmente ceramice care determină datarea scheletului în faza SC IIIB. M7 (caroul E7, blocul D2/1992) este singurul mormânt de incinerație descoperit în aria culturii Starčevo-Criș în România. Resturile de incinerare, formate din cenușă, cărbune mărunt, oase umane puternic calcinate, au fost depuse într-o groapă cu diametrul de 55-60 cm, în colțul de SE, sub depunerile unei platforme de locuință (P24). Lipsa resturilor de pământ ars este un indiciu asupra faptului că incinerația propriu-zisă a avut loc în altă parte. Peste resturile de craniu, la nivelul fragmentelor ceramice și al pietrelor din platorma locuinței, a fost depus un cap de piatră, de dimensiuni mai mari decât cel descoperit în M6. Se presupune că mormîntul era în interiorul locuinței, iar oasele arse au fost depuse într-o albiere sub nivelul de călcare. Observațiile stratigrafice plasează mormântul în perioada dintre nivelurile GB II și III. M8 este un craniu aflat la marginea unei platforme (aparține orizontului CBA) cu ceramică (P6a) descoperit în anul 1990. M9 a fost descoperit la o adâncime de -30 cm, în zona de întretăiere a bordeielor B28 și B 28A, în blocul E2, caroul C9. Scheletul aflat în poziție chircită, pe partea dreaptă, cu capul spre VSV și privirea spre S, avea palma dreaptă poziționată lângă barbă și cea stângă lângă gât și picioarele încrucișate. Una dintre măsele, dislocată, se afla lângă brațul drept. M10 (B1, E2 în c. C8/1993) nu este considerat un mormânt pentru că nu întrunește condițiile pentru a fii considerat context funerar ci mai degrabă o ofrandă sau scattered bones fiind propriu-zis o depunere de oase animale și umane (8 fragmente), peste umplutura unui bordei (B28), la o adâncime de 0,40 m.
Inventar funerar: M1 (adult, femeie) – pat de cioburi și oase (83 de piese fragmentare) – dintre aceste fragmente s-a putut reconstitui un bol și o farfurioară; 2 astragale; cochilii de moluște; câteva pietre dispuse în semicerc în jurul craniului; sub obrazul stâng și lângă bazin bulgărări de ocu galben; în regiunea labelor picioarelor s-au găsit 10 piese microlitice, din silex, o sulă mică din os de pasăre; topor de tip Walzenbeil; 2 fosile de arici de mare (Echinolampas); M2 (femeie matură) – un os de animal în dreptul mâinii drepte ; 2 bolovani lângă coapsă și un al 3-lea lîngă craniu; M3 (copil) - doi bolovani plați lângă craniu; 3 maxilare de Equs Asinus în stânga; M4 (adult, probabil femeie) – râșniță și un pisălog, lângă caniu; M5 (copil) – M6 (adult) – fragmentate dintr-un vas mare acopereau mâinile și o parte din craniu; M7 (incinerație) – ”cap de piată”, de formă ovoidală, așezat cu axa lungă pe direcția EV, de dimensiuni mari, depus peste resturile de craniu; prezintă urme de prelucrare în vederea marcării ochilor și a gurii; M8 – M9 – o așchie de silex, de culoare neagră, 2,8x2 cm (lângă laba piciorului stg); un fragment ceramic (lângă femur); M10 – fragmente osose de Bos taurus;
Analize antropologice: Materialele osteologice umane (16 indivizi), în marea lor majoritate, se încadrează în tipul mediteranian evoluat și gracil, la care se adaugă tipul mediteranian robust. O analiză antropologică amănunțită s-a realizat pe scheletul descoperit în M1, de către Olga Necrasov, în anul 1964. Datele biometice (dimensiuni și indici) ale scheletului cranian și analiza oaselor lungi și a inserțiilor musculare au condus la o diagnoză tipologică clară. Tipul căruia îi aparține este unul alpinoid cu elemente brachicrane moderate și elemente dolico-mezo-crane, cu o statură gracilă, care a executat în timpul vieții munci manuale grele. Deși nu există suficiente elemente pentru a interpreta datele legate de originea individului, autoarea analizei menționează faptul că cercetările antropologilor maghiari au scos deja în evidență existența elementului brachicran în cultura Körös (Criș) din Ungaria. Resturi osteologice umane au fost identificate și în „covorul” de fragmente osoase și scoici. Este vorba de 3 fragmente care au aparținut toate unui copil de 11-13 ani. Starea și dimensiunile mici ale acestora au determinat antropologul să le considere resturi menajere („resturi de bucătarie”) fără a putea trage vreo concluzie fermă asupra unor posibile urme de antropofagie. Studiul din anul 1990 al Olgăi Necrasov și al colaboratorilor săi, a observat cele mai bune corelații între date metrice seriate din M2 (Gura Baciului) și unele similare din M6 (Trestiana), M24 (Ostrovul Corbului). În cadrul aceluiași studiu, piesele osoase din M6, în urma operațiunilor de resturare au ajutat la calcularea taliei, obținută prin media celor 3 scări (Manouvrier, Trotter-Gleser, Bach-Breitinger), aceasta fiind de 157 cm (talie feminină supramijlocie). Studiul a concluzionat că, din punct de vedere tipologic, acest schelet prezintă un fond predominant mediteranoid, cu caractere protoeuropoide și unele caractere nordoide (la nivelul mandibulei) integrându-se în tabloul tipologic al populațiilor neolitice timpurii de pe teritoriul României.
Alte tipuri de analize: Analiza materialului faunistic s-a efectuat pentru M1 (1962) și M10 (1993) de către Olga Necrasov. Aceasta a stabilit speciile de animale vertebrate și nevertebrate, ce compun covorul de resturi de sub scheletul din M1 și le-a catalogat drept resturi menajere mai degrabă decât ofrande (criteriu: număr mare de indivizi de la care provin – 10 și repariție neregulată). Date metrice există și pentru fagmentele de bovideu, sacrificat sub vârsta de un an, din M10. Starea lor de fragmentare, faptul că aparțin unui singur individ, tânăr și conexiunea anatomică între diversele fragmente conferă acestei descoperiri caracter de ofrandă și nu de rest menajer. Materialul faunistic din această așezare neolitică timpurie a fost analizat și de Georgeta El Susi și D. Radu în anul 1995. Gh. Lazarovici a realizat un studiu mineralogic complex asupra a 9 probe de ceramică neolitică provenite din stațiunea Gura Baciului. Rezultatele cercetărilor microscopice pe secțiuni subțiri (microscopie polarizantă prin transmisie), a investigațiilor difractometrice cu raze X, pentru determinarea fazelor cristalizate și a analizelor termice (derivatografie) au fost publicate în monografia acestei așezări din anul 1995. Analizele asupra structurii și a texturii ceramicii au vizat calitățile fizico-chimice ale lutului și tehnologia, dispersia pe niveluri și complexe, evoluția ceramicii sub aspectul facturii, formelor și ornamentelor. Toate acestea au fost introduse într-o bază de date care grupează 17000 de fragmente. Datele privind materialul arheologic descoperit la Gura Baciului, (determinări osteologice, ceramică, utilaj litic, analize geologice, pedologice) au fost prelucrate în vederea efectuării unor analize matematico-statistice de către Zoia Maxim.
Date C14: M6 din nivelul III de locuire de la Gura Baciului a fost datat prin metoda radiocarbon obținându-se următorul rezultat: Lv-2157=6400±90 B.P.
Analogii: Depunerea vasului de provizii la cap, în M6 (Gura Baciului) prezintă analogii cu M4 (Cluj-Str. 30 Decembrie) și cu M6 (Trestiana) unde ceafa mortului se sprijinea pe un fund de vas de provizii. Analogia dovedește că ne aflăm în fața unui ritual cunoscut și în alte părți. Acoperirea sau depunerea scheletelor pe covor sau sub covor de fragmente, cioburi, oase sau pietre (M1 și M6) este de asemenea un obicei larg întîlnit în aria acestei culturi: Gornea, Valea Lupului, Leț, Trestiana dar și în alte culturi înrudite. Cele mai apropiate analogii pentru capetele de piatră care marchează mormintele de la Gura Baciului, suprapunând oasele și uneori craniul, sunt la Lepenski Vir și Einan. Din punct de vedere antropologic este important de reținut analogia menționată de O. Necrasov (1965) pentru M1 cu scheletele brahicrane descoperite la Hódmezövásárhely – Bodzáspart, Ungaria. Considerat până în prezent drept cel mai vechi mormânt de incinerație de pe teritoriul României, din punct de vedere al tipului de ritual, M7 prezintă analogii cu alte 2 cazuri de la Suplacul de Barcău. În ambele cazuri arheologic este atestată numai groapa de depunere a resturilor, iar în lipsa urmelor de ardere, este de presupus că incinerarea propriu-zisă a avut loc în altă parte.
Colectiv cercetare: Nicolae Vlassa (1960-1984); A. Palkó (1968-1969); Gh. Lazarovici și Zoia Maxim (1986-1995) cu colaborarea lui M. Nica( 1976, 1977, 1981, 1983, 1983a, 1984-cronologie și sincronisme)
Trimiteri bibliografice: Biagi, Paolo, Michaela Spataro, ”New Observations on the Radiocarbon Chronology of the Starčevo-Criș and Körös Cultures” în Prehistoric Archaeology & Antrhropological Theory and Education, RPRP 6-7, 2005, p. 35-40. El Susi, Georgeta, D. Rusu, „Raport preliminar asupra materialului faunistic din așezarea neolitică timpurie de la Gura Baciului (jud. Cluj), în Acta Musei Napocensis, 32, I, p. 181-188. Enea, Sergiu Constantin, Elemente de arheologie funerară în spațiul carpato-danuian: neolitic și eneolitic, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2011. Lazarovici, Cornelia M., ”Absolute chronology of the Late Vinča culture in Romania and it’s role in the developement of the Early Copper Age”, în Homage to Milutin Garašanin, 2006, p. 277-285. Lazarovici, Gheorghe, Z. Maxim, Gura Baciului. Monografie Arheologică, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca, 1995. Lazăr, Cătălin, Mihai Florea, Ciprian Astaloș, Theodor Ignat, Mădălina Voicu, Vasile Opriș, The Catalogue of the Neolithic and Eneolithic Funerary Findings from Romania, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012. Lazăr, Cătălin, „Inventarul funerar din mormintele culturii Starčevo-Criș. Studiu de caz”, în Satu Mare. Studii și Comunicări, XXIII-XXIV, 2008, I, p. 26-72. Lazăr, Cătălin, Băcueț-Crișan, „Morminte de incinerație din perioada neolitică și eneolitică de pe teritoriul României. O analiză etnoarheologică”, în Apulum , XLIII, 2, 2011, p. 1-68. Maxim, Zoia, Neo-Eneoliticul din Transilvania. Date Arheologice și Matematico-Statistice, Muzeul Național de Istorie a Tansilvaniei, Cluj-Napoca, 1999. Necrasov, Olga, „Studiul osemintelor umane și al resturilor de paleofaună, descoperite în mormântul neolitic de la Cluj-Gura Baciului datând din cultura Criș”, în Apulum, V, 1964, p. 19-34. Necrasov Olga, Maria Cristescu, Dan Botezatu, Georgeta Miu, „Cercetări paleoantropologice privitoare la populațiile de pe teritoriul României”, în Arheologia Moldovei, XIII, 1990, p. 173-223. Vlassa, Nicolae, „Descoperiri arheologice în orașul Cluj”, Materiale și Cercetări de Arheologie, IX, 1970, p. 529-532. Vlassa, Nicolae, „Cea mai veche fază a complexului cultural Starčevo-Criș în România”, în Acta Musei Napocensis, IX, 1972, p.7-28. Vlassa, Nicolae, A. Palkó, „Un mormânt de inhumație aparținând culturii Criș timpurii din Transilvania”, în Apulum, III, 1965, p. 13-17.