Număr: 2

Locatie: CÂRCEA I, CÂRCEA II, com. Coșoveni, jud. Dolj

Toponim: La Hanuri, Viaduct

Cod de sit: 71901.03

Incadrare cultural-cronologica: Starčevo-Criș, Neolitic Timpuriu

Descrierea contextului arheologic În cele două așezări neolitice de la Cârcea, au fost descoperite, până în anul 2000, 19 cranii umane, depuse toate ritual, în gropi menajere sau în șanțul de apărare. Între 1971-1975, în punctul La Viaduct majoritatea resturilor umane au fost recuperate din ceea ce a fost interpretat ca fiind șanțul de apărare care delimiteaza partea de SSV a așezării aparținând Starčevo-Criș III. Fragmentele de oase umane au fost descoperite în partea estică a șanțului, în secțiunile SXVII, SIII, SI, la o adâncimea ce variază între 1,70 m și 0,70 m, într-un context stratigrafic considerat incert, alături de fragmente ceramice. Un craniu uman a fost descoperit în groapa nr. 3, săpată în șanț, la 1 m adâncime față de solul antic. Un alt craniu uman a fost descoperit în SXIII, pe fundul gropii nr. 9, alături de resturi osteologice animale. O altă descoperire asemănătoarea, s-a făcut în punctul La Hanuri, în groapa nr. 2, unde oasele umane se găseau printre fragmente ceramice, pietre șlefuite, oase de animale și scoici. În campania de săpături din anul 1995, în punctul Viaduct, în cadrul secţiunii LXXVI, în una dintre cele 3 casete trasate la marginea de sud a terasei, s-a remarcat groapa nr. 3, de formă ovală, cu dimensiunile de 3,75 x 2,75 m, pe fundul ei fiind depuse ritual, de la nord către sud, trei cranii umane, dintre care, două erau într-o stare bună de conservare. În jurul acestora se aflau depuse, tot ritual, resturile osteologice provenind de la sacrificarea unor exemplare de bovine şi porcine împreună cu numeroase fragmente ceramice reprezentând toate categoriile şi formele de vase ceramice specifice fazei Cârcea III C, în special pictate policrom (faza Cârcea III C), măsuţe de cult, vase miniaturale, idoli, etc. şi o spatulă de os. În anul 1998, în punctul La Hanuri, în cadrul secțiunii XVI, în caseta nr. 1, (8 x 1,50 m) la adâncimea de 2,20 m, pe fundul gropii unui bordei, s-a descoperit ceramică pictată, cu motive liniare, de culoare închisă, pe fond roșu-brun, frumos lustruit, specifică fazei Cârcea II A. În centrul gropii s-a observat o vatră de formă ovală, arsă cărămiziu, în apropierea căreia se afla, depus ritual, un craniu, bine conservat, orientat cu privirea spre V, sub care se mai aflau câteva falange de la o mână. În caseta nr. 2, la aceeaşi adâncime, s-a conturat groapa nr. 8 a unui bordei de formă ovală, orientată NS şi pe fundul căreia erau depuse, ritual, 8 cranii umane pe o suprafaţă de numai 0,75 x 0,70 m împreună cu numeroase resturi menajere, îndeosebi fragmente ceramice de mici dimensiuni, unelte de piatră şi silex, pietre şi oase de animale cu urme de arsură. Printre cranii, se mai aflau şi resturi de la alte numeroase oase amestecate cu resturi menajere din care, nu lipseau cochilii de scoici şi melci. Stratul neolitic din apropierea gropilor rituale nu depăşește grosimea de 0,50 m.

Inventar funerar: în special fragmente ceramice reprezentănd toate categoriile și formele de vase ceramice specifice fazei Cârcea III C, pictate policom, măsuțe de cult, vase miniaturale, idoli, spatulă de os (1995); - ceramică pictată cu motive liniare, de culoare închisă pe fond rosu-brun, frumos lustruit, specifică fazei Cârcea II A (1998, caseta nr. 1); - numeroase fragmente ceramice de mici dimensiuni, considerate resturi menajere, unelte de piatră și silex, oase de animal (1998, groapa nr. 8

Analize antropologice: Primele analize antropologice pe resturile umane descoperite la Cârcea au fost realizate de D. Nicolăescu-Plopșor, în anul 1975 urmate de datele antropometrice stabilite în anul 1995, de cercetătorul ştiinţific Dan Botezatu de la Iaşi, care au stabilit ca două dintre craniile descoperite în campania din 1995 aparţin tipului mediteranoid, ambele de sex feminin, de cca. 25 ani, iar al treilea unei adolescente de cca. 15 - 17 ani. În anul 2009 resturile osteologice din campaniile de săpături desfășurate înainte de 1995, au fost studiate din perspectiva gradului de reprezentare și a istoriei tafonomice a descoperirilor. Studiul a confirmat că indivizii sunt reprezentați doar prin cranii și oase lungi aflate în diferite grade de fragmentare, decupate, unele cu posibile urme de ardere. În urma descoperirilor făcute în cele două puncte Viaduct și La Hanuri, numărul minim estimat este de 15 indivizi iar cel maxim estimat este de 22 de indivizi, fiind reprezentate ambele sexe și toate categoriile de vârstă. S-au putut documenta intervenții antemortem (craniu de femeie, 1974, L.V., SXVII, c2, -1,70 m; cu cel puțin 2 luni înainte de moarte), perimortem (în cazul a 10 indivizi) cât și postmortem. Faptul a fost pus, cu certitudine, pe seama intervenției umane în majoritatea cazurilor. Cercetările au evidențiat, legat de lezinile postmortem faptul că în toate cazurile se poate vorbi de un anumit „model de fragmentare”.

Alte tipuri de analize: Cercetările Alexandrei Bolomey din anii `80 s-au extins și asupra materialul osos de origine animală, descoperit la Cârcea-Viaduct și la Cârcea-Hanuri și au scos la iveală faptul că cea mai importantă sursă de carne au reprezent-o bovinele (48,3% și respectiv 37,5%). Analize arheozoologice mai amănunțite, s-au realizat pe materialul descoperit în groapa nr. 3, din 1995 la Cârcea-Viaduct, aparținând fazei Cârcea III C, de către S. Haimovici. Studiul morfologic și biometric a arătat că resturile osoase, umane și animale, au fost depuse sub formă de fragmente. Este posibil ca cele trei canii umane să fi fost depuse sub formă de capete întregi (craniu și mandibulă) inclusiv cu stratul de țesut moale. Cele 100 de fragmente osoase animale provin numai de la două specii similare de bovidee Bos Taurus și Bos primigenius atât masculi cât și femele (aprox. 8 indivizi). Prezentarea analitică și statistică a materialelor și a datelor i-a permis lui M. Nica (1976, 1977, 1984, 1991) să elaboreze un sistem cronologic pentru definirea evoluției și a legăturilor cronologice și culturale ale comnității de la Cârcea.

Date C14: M. Nica a stabilit analogii, pe baza formelor și decorurilor ceramice de la Cârcea-Viaduct, cu mai multe situri Vinça C precum: Kuvin, Gomolava, Vitoševac, Supska. Această direcție de cercetare a fost completată ulterior cu date C 14. Din nivelul considerat ca aparținând ultimei faze de dezvoltarea Starcevo-Criș IV, au fost prelevate și analizate prin metoda radiocarbon, 4 moste. Una s-a dovedit mult mai recentă (Bln-2354: 5860±60 BP). Trei dintre ele au indicat mijlocul mileniului șapte BP (from Bln-1981: 6540±60 BP la Bln-1983: 6395±60 BP).

Analogii: Încă din 1995, M. Nica leagă ceea ce el numește „Cultul Craniilor”, întâlnit frecvent în așezarea neolitică de la Cârcea, de manifestările de același tip din neoliticul târziu, atestate în așezările culturii Cucuteni. Analizele antropologice realizate în 2009 pe craniul unei femei adulte (Cârcea, 1974, L.V., S XVII. C2, -1,70 m) au evidențiat urme de vindecare după o intervenție care pare să se fi produs cu cel puțin 2 luni înainte de moarte. Această descoperire a fost considerată similară celei de la Girov (jud. Neamț), analizată în anul 1983, de Al. Bolomey. Craniul unei adolescente (Cârcea, 1973, L.V., S XIII, gr.nr. 9) analizat încă din 1975 și de D. Nicolae-Plopșor, prezintă similitudini cu descoperirile din două situri preistorice din sud-vestul SUA (Cave 7 și Battle Cave). Cazuri asemănătoare s-au descoperit în câteva situri precolumbiene (Tlatelcomila, Tlatelco și Mancos) și au fost interpretate, în general, ca dovezi de violență interpersonală și canibalism.

Colectiv cercetare: Marin Nica, Simona Lazăr, Dan Bălteanu, Florin Ridiche

Trimiteri bibliografice: Biagi, Paolo, Michaela Spataro, ”New Observations on the Radiocarbon Chronology of the Starčevo-Criș and Körös Cultures” în Prehistoric Archaeology & Antrhropological Theory and Education, RPRP 6-7, 2005, p. 35-40. Bolomey, Alexandra, „Analiza resturilor de animale din locuirea Starčevo-Criș de la Cârcea-Viaduct”, în Oltenia. Studii și Comunicări, II, 1980, p. 9-25. Bolomey, Alexandra, „Noi descoperiri de oase umane într-o aşezare cucuteniană”, în CA, 6, 1983, p. 159-173. Haimovici, Sergiu, ”The study of the arhaeozoological remains found in pit no 3, containing human skulls from Cârcea-Viaduct, Starčevo-Criș culture”, în Studii de preistorie, 3, 2006, p. 125-129. Ion, Alexandra, A. Soficaru, N. Mirițoiu, ”Dismembered human remains from the Neolithic Cârcea site (Romania)‚ în Studii de Preistorie, 6, 2009, p. 47-79. Kogălniceanu, Raluca, ”Human remains fom the Mesolithic to the Chalcolithic Period in Southern Romania. An Update on the Discoveries” în Archaeologia Bulgarica, XVI, 3 (2012), p. 1-46. Lazarovici, Cornelia M., ”Absolute chronology of the Late Vinča culture in Romania and it’s role in the developement of the Early Copper Age”, în Homage to Milutin Garašanin, 2006, p. 277-285. Lazarovici, Gheorghe, Z. Maxim, Gura Baciului. Monografie Arheologică, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca, 1995. Lazăr, Cătălin, Mihai Florea, Ciprian Astaloș, Theodor Ignat, Mădălina Voicu, Vasile Opriș, The Catalogue of the Neolithic and Eneolithic Funerary Findings from Romania, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012. Nica, Marin, „Cârcea, cea mai veche așezare neolitică de la sud de Carpați”, în Studii și Cercetări de Istorie Veche, XXVII, 1976, 4, p. 435-463. Nica, Marin, ”Nouvelles donnés sur le néolithique ancien d’Olténie”, în Dacia (NS), 21, 1977, p. 13-53. Nica, Marin, Florin Ridiche, D. Bondoc, C. Fântâneanu, B. Tănăsescu, „Cârcea-Viaduct, jud. Dolj”, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 1995. Nica, Marin, Simona Lazăr, D. Bondoc, B. Tănăsescu, „Cârcea-La Hanuri, jud. Dolj”, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 1998. Nica, Marin, S. Lazăr, D. Ridichie, D. Băltean, „Raport asupra săpăturilor arheologice de la Cârcea, punctul „Hanuri” – campania 2000”, în Oltenia. Studii şi Comunicări, Arheologie-Istorie, 13, 2001, p. 7-22. Nica, Marin, D. Nicolăescu-Plopșor, ”A ritual complex of cranium cult found out in the Neolithic settlement of Cârcea (Oltenia)” în Annuaire Roumain d’Anthropologie, 12, 1975, p. 12-17.