ETATISM ŞI DIVERSITATE CONFESIONALĂ ÎNTR-UN TERITORIU MULTICULTURAL. POLITICA DE TOLERANŢĂ RELIGIOASĂ ÎN TRANSILVANIA
ÎN TIMPUL LUI IOSIF AL II-LEA

Cod CNCSIS: ID_65
Nr. Contract: 832/2009

Descrierea proiectului

Proiectul propune cercetarea semnificaţiilor şi impactului politicii de toleranţă în Transilvania în timpul împăratului Iosif al II-lea, alături de investigarea genezei şi evoluţiei ideii de toleranţă, pe perioada secolelor XVI-XVIII. Autorii lui consideră tema de mare actualitate, atât din punctul de vedere al tratării ei în istoriografia europeană recentă, cât şi din cel al dezbaterilor de astăzi, pe marginea problematicii religioase şi confesionale. Sub aspect istoriografic, o asemenea investigaţie se încadrează cercetării subiectului pe plan european, prin valorificarea situaţiei exemplare a Transilvaniei: un teritoriu caracterizat de diversitate etnică, confesională şi culturală, în care a fost instituit un climat de toleranţă religioasă, într-o perioadă (sec. XVI) de cvasidominantă intoleranţă pe continentul european. Cercetarea este concepută ca o abordare a istoriei toleranţei religioase, din perspectiva tensiunii între etatismul promovat de puterea centrală şi realitatea provincială a unei diversităţi confesionale şi culturale, care se dorea conservată.

Prima etapă a proiectului urmăreşte constituirea şi evoluţia sistemului confesional transilvănean, pe perioada secolelor XVI-XVIII (până la 1780), având în vedere probleme precum evoluţia conceptului de toleranţă şi receptarea lui, intoleranţa, raporturile dintre confesiunile protestante, statutul confesiunii catolice în această perioadă, raporturile dintre religiile recepte şi religia desemnată drept tolerată. La acest punct, cercetarea vizează cu deosebire aspectele conceptuale (geneza, semnificaţiile şi evoluţia ideii de toleranţă), pentru clarificarea premiselor conceptului de toleranţă caracteristic secolului al XVIII-lea, respectiv problema intoleranţei (semnificaţiile şi modificările ei, în funcţie de contextul politic şi confesional în care a evoluat Principatul Transilvaniei).

Cea de-a doua etapă se va concentra asupra politicii confesionale a Curţii vieneze, cu referire predilectă la semnificaţiile şi implicaţiile sistemului etatist, în timpul Mariei Tereza şi al lui Iosif al II-lea. În continuarea analizei întreprinse în prima etapă, vor fi analizate semnificaţiile noului concept de toleranţă promovat de Iosif al II-lea, pus în practică prin emiterea Edictului de toleranţă (cu referire la premisele imediate, la conţinutul actelor fundamentale şi la publicarea acestora). Tot aici vor fi urmărite reacţiile la politica de toleranţă iosefină (de pildă, interesante luări de poziţie pot fi surprinse în memorialistica perioadei).

În cea de-a treia şi ultima etapă vor fi investigate consecinţele imediate şi de mai lungă durată ale politicii de toleranţă, cu privire la conţinutul şi semnificaţiile decretelor ulterioare Edictului de toleranţă (reflectând o orientare mai restrictivă a politicii de toleranţă), respectiv la impactul politicii de toleranţă la nivelul credincioşilor aparţinând confesiunilor transilvănene. Aspecte importante ale cercetării vor constitui aici problema influenţei politicii de toleranţă asupra legislaţiei matrimoniale şi chestiunea instrucţiei doctrinare de şase săptămâni, impusă celor care doreau să adopte o altă confesiune decât cea catolică. Analiza va fi condusă, din punctul de vedere al deciziilor politice, până la anul 1791 (când Dieta Principatului a recunoscut dreptul la libera exercitare a cultului pentru credincioşii ortodocşi), iar în privinţa impactului politicii de toleranţă ea nu va depăşi, decât în cazuri excepţionale, anii imediat următori publicării Edictului (pentru care sunt atestate documentar cele mai numeroase reacţii).

Sub aspect metodologic, tentativa de abordare a istoriei ideii de toleranţă nu se poate limita la o investigaţie circumscrisă în graniţele unei discipline. Mărginindu-se însă la o perioadă în care semnificaţia toleranţei a fost una prin excelenţă religioasă (doar spre sfârşitul ei a început să primească şi alte conotaţii), proiectul va utiliza perspectivele metodologice cele mai adecvate unei asemenea dimensiuni a conceptului. Metodologia aplicată va fi în primul rând cea specifică istoriei Bisericii. În mod concret, vom încerca realizarea unei analize istorice comparate, cu referire la confesiunile creştine din Principatul Transilvaniei, pentru a sesiza geneza şi evoluţia ideii de toleranţă. Vom ţine seama, în acest scop, de principiile fundamentale ale disciplinei, enunţate de istorici precum Hubert Jedin şi Giuseppe Alberigo. Având însă drept obiect de studiu comunităţile şi grupările religioase constituite în confesiuni, am considerat necesar să apelăm şi la metodele de investigaţie teoretizate în istoriografia germană a epocii confesionale de istoricul Ernst Walther Zeeden (conceptul Konfessionsbildung – formare a confesiunilor), respectiv de Wolfgang Reinhard şi Heinz Schilling (conceptul Konfessionalisierung – confesionalizare). Pe această cale, vom putea evidenţia treptata ascensiune a fenomenului de intoleranţă confesională, concomitent celui de constituire şi închidere progresivă a confesiunilor. Pentru înţelegerea adecvată a conceptului de toleranţă vom recurge la o analiză din perspectiva istoriei ideilor (cu privire la fundamentele filosofice ale toleranţei), iar abordarea problemei constituirii şi evoluţiei sistemului confesional transilvănean va presupune apelul la istoria dreptului şi a instituţiilor juridice.

Referirile la semnificaţiile sistemului de guvernare etatist vor face necesară o analiză din perspectiva aceleiaşi istorii a dreptului şi instituţiilor juridice, dar şi a istoriei ideilor politice (în privinţa semnificaţiilor iosefinismului, cu o atât de bogată bibliografie). Analiza conţinutului decretelor iosefine, cu deosebire cea a diferitelor versiuni ale acestora va presupune apelul la instrumentarul semanticii politice. Cercetarea impactului politicii de toleranţă ar putea necesita o analiză din perspectiva imaginarului politic (în problema difuzării/receptării actelor oficiale), iar consecinţele propriu-zise, la nivel local, ale acestei politici vor putea fi putea fi sesizate prin utilizarea metodei istorice cantitative. Inventarierea datelor astfel obţinute va face posibilă realizarea unei hărţi pe confesiuni a impactului Edictului de toleranţă, pentru a observa măsura în care acest decret a contribuit sau nu, în mod semnificativ, la modificarea hărţii confesionale a Principatului.

Echipa de cercetare

Desfăşurarea proiectului

Buget

Raport de activitate pe anul 2009 [link]

Raport de activitate pe anul 2011 [link]

Raport final [link]

Înapoi la pagina anterioară/ Back to previous page